DIZOLVAREA SOCIETĂȚII – SOLUȚIE LA NEÎNȚELEGERILE DINTRE ASOCIAȚI?

Conform art. 227 din Legea 31/1990 persoanele juridice de drept privat se dizolvă prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii; b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia; c) declararea nulităţii societăţii; d) hotărârea adunării generale; e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii; f) falimentul societăţii; g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii. Atunci când ne aflăm în prezența neînțelegerilor dintre asociați trebuie să avem în vedere faptul că interpretarea dată acestora de instanțele judecătorești este una destul de restrictivă, și anume se insistă pe funcționarea în continuare a societății dacă aceasta are posibilitatea financiară de a-și exercita obiectul de activitate. Astfel, s-a considerat că degradarea relațiilor dintre asociați nu poate atrage dizolvarea societății dacă unul dintre aceştia deţine o majoritate care îi permite să administreze mai departe societatea sau dacă nu ar deţine această majoritate, ar fi de acord să preia acţiunile persoanelor cu care a intrat în conflict. Când se poate dispune dizolvarea  în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e ? Dizolvarea se poate dispune prin hotărâre judecătorească la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii (art. 227 lit. e Legea 31/1990). Bineînțeles că disensiunile existente între asociați pot constitui motiv de dizolvare a societății, însă trebuie să fie însoțite și de o împiedicare a funcționării acesteia, întrucât în acest caz deja se pune problema dispariției lui affectio societatis, adică a intenţiei asociaţilor de a conlucra pentru realizarea unui scop lucrativ comun (obținerea de beneficii, împărțirea acestora și...

Consecințele neînțelegerilor între asociații unui SRL

Neînțelegerile între asociații unei societăți cu răspundere limitată pot apărea și pot duce chiar la pierderea profitabilității societății. Având în vedere caracterul lor frecvent și impactul pe care îl au asupra voinței societare, legiuitorul a reglementat prin Legea nr. 31/1990, așa numită lege a societăților, anumite proceduri pe care asociații le pot urma în vederea soluționării conflictelor existente. Astfel, se pot avea în vedere următoarele posibilități atunci când neînțelegerile nu pot fi soluționate pe cale amiabilă: Excluderea asociatului – în acest caz, neînțelegerile trebuie să fie de natură să împiedice funcționarea societății; În funcție de cauza neînțelegerilor, conform art. 222 din Legea nr. 31/1990, poate fi exclus din societate asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82 ori, în situația specială în care asociatul ce se dorește a fi exclus este și administrator, dacă comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora. În ceea ce privește, probarea utilizării abuzive a semnăturii sociale, potrivit art. 45 din Legea nr. 31/1990, la data înregistrării societății, administratorii sunt obligați să depună la Oficiul Registrului Comerțului specimenul de semnătură. Conform art. 223 alin. (1) din legea sus-menționată excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat. Retragerea asociatului Conform art. 226 din legea societăților unul din asociați se poate retrage din societate prin modalitatea prevăzută prin actul constitutiv al societății, prin acordul asociaților, iar în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în...

The annual Summer Garden Party organized by the British Romanian Chamber of Commerce

  The British Romanian Chamber of Commerce is the premier business-led organisation promoting bilateral trade and investment between the United Kingdom and Romania. Considering the influential role in creating and sustaining an environment in which free-trade and investment flourishes, our associate lawyers, Florina Iasmina Căiniceanu and Andreea Paulescu, will participate tomorrow at the annual Summer Garden Party organized by the British Romanian Chamber of Commerce. We are looking forward to learning more about their business ventures and have some good old fashioned golfing fun. ______________________________________________________________________________________________________ Camera de Comerț Britanică din România este cea mai importantă organizație de afaceri care promovează comerțul și investițiile bilaterale între Regatul Unit și România. Având în vedere rolul influent în crearea și susținerea unui mediu prielnic comerțului liber și investițiilor, avocații noștri, Andreea Paulescu și Florina Iasmina Căiniceanu, vor participa mâine la evenimentul anual organizat de Camera de Comerț Britanică din România. Așteptăm cu nerăbdare să ascultăm poveștilor lor despre succesul în antreprenoriat....

ADOPȚIA

Astfel cum este definită de art. 451 din Codul civil, adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.                 Modalități: Adopţie internă – adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România; Adopţie internaţională – adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare şi copilul ce urmează să fie adoptat au reşedinţa obişnuită în state diferite, iar, în urma încuviinţării adopţiei, copilul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă obişnuită cu cea a adoptatorului.   Persoanele care pot adopta: familiile (persoane căsătorite)/ sau persoana singură (necăsătorită) care obţine atestatul de familie/persoană aptă să adopte; persoanele care au capacitate deplinã de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai în vârstã decât cel pe care doresc sã-l adopte   NU pot adopta: Două persoane împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care sunt soţ şi soţie. Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de pornografie infantilă şi infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori. Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute mai sus.     PROCEDURA ADOPȚIEI INTERNE: Evaluarea adoptatorului sau a familiei in vederea obtinerii atestatului: garanţiile morale şi a condiţiile materiale caracteristicile psihologice, sociale şi medicaleale celorlalţi membri ai familiei sau...

Contestarea certificatului de urbanism

Despre procedura de contestare, modificare și anulare a certificatului de urbanism eliberat în vederea obținerii unei autorizații de construire Certificatul de urbanism este reglementat de Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în  M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004. Articolul 6 al legii definește certificatul de urbanism drept un act de informare emis de autoritățile competente ale statului, contrar unei autorizații de construire ce face obiectul de reglementare al  aceleiași legi și care are natura juridică a unui act administrativ. Drept urmare anularea acestuia ar fi posibilă doar odată cu anularea autorizației de construcție în vederea căruia a fost emis, urmându-se procedura reglementată de art. 8 al Legii nr. 554 din 2 decembrie 2004 privind contenciosului administrativ publicată în  M. Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, în practică au apărut opinii contradictorii, ajungându-se la o distincție în ceea ce privește certificatul de urbanism ce nu afectează drepturile persoanei ce urmează a-l utiliza și certificatul de urbanism care limitează sau chiar anulează dreptul de a construi. Astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat instanța supremă cu recurs în interesul legii având ca obiect posibilitatea efectuării controlului de legalitate, pe cale separată asupra certificatului de urbanism prin care s-a dispus interdicția de a construi sau care conține alte limitări. În consecință, ICCJ a stabilit prin Decizia nr. 25/2017 publicată în M. Of. 194/02.03.2018 faptul că un certificat de urbanism poate face obiectul unei acțiuni judiciare conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În...

cauza Ruxandra Paula Andriciuc vs Banca

Știați că ……..în data de 20 septembrie 2017 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a soluționat cauza Ruxandra Paula Andriciuc prin Hotărâre ECLI:EU:C:2017:703 împotriva unei bănci din România, în cauza C 186/16, având că obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Oradea (România), prin decizia din 3 martie 2016, primită de Curte la 1 aprilie 2016. Curtea de Apel Oradea, a sesizat CJUE cu 3 intrebări preliminare în interpretarea Directivei 13 din 1993. Iată cele trei întrebări ale instanței: Instanța solicită să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că noțiunile “obiectul principal al contractului” sau “caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte”, în sensul dispoziției menționate, includ o clauza inserată într-un contract de credit încheiat în monedă străină între un profesionist și un consumator fără să fi făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia creditul trebuie restituit în aceeași valută. Instanță de trimitere solicita să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că cerința potrivit căreia o clauza contractuală trebuie exprimată în mod clar și inteligibil implică faptul că clauza unui contract de credit, în temeiul căreia creditul trebuie restituit în aceeași monedă străină în care a fost contractat, trebuie să prevadă doar motivele care au stat la bază includerii acestei clauze în contract și mecanismul sau de punere în aplicare sau dacă trebuie să mentioneze și toate consecințele sale...

Privacy Policy Settings