Selectează o Pagină

Când aducem în discuție prescripția dreptului la acțiune în domeniul concurenței avem pe de-o parte prescriptia în ceea ce privește constatarea și sancționarea faptelor de concurenţă neloială de către Consiliul Concurenţei, iar pe de altă parte prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește repararea prejudiciului.

Consiliul Concurenţei are atribuţii în ceea ce priveşte constatarea şi aplicarea sancţiunilor cu privire la practicile de concurenţă neloială, însă persoanele interesate (care au un interes legitim) pot introduce direct în fața instanțelor de judecată, fără a fi necesară și sesizarea Consiliului Concurenţei, acțiunea în vederea încetării și interzicerii practicilor de concurenţă neloială, dar și pentru repararea prejudiciilor cauzate.

Cu toate acestea considerăm oportună sesizarea Consiliului Concurenţei cu privire la posibile acţiuni de concurenţă neloială ținând cont de specializarea și rolul acestei instituții, mai ales că deciziile definitive ale Consiliului Concurenţei prin care se constată şi, după caz, se sancţionează practicile de concurenţă neloială  au caracter probator cu privire la săvârşirea unei practici de concurenţă neloială. Prin urmare, persoanele care se consideră lezate pot folosi în probatoriu în faţa instanţelor judecătoreşti, cât şi în alte situaţii deciziile definitive emise de Consiliul Concurenţei.

Pe scurt, Consiliului Concurenţei are următoarele competențe în domeniul concurenţei neloiale:

(1) Să decidă încetarea practicilor de concurenţă neloială, pe durata soluţionării sesizării;

(2) Să decidă interzicerea practicilor de concurenţă neloială;

(3) Să decidă aplicarea amenzilor contravenţionale, dacă practica de concurenţă neloială constituie contravenţie.

Termenul de prescripţie pentru constatarea săvârşirii faptelor de concurenţă neloială și de a aplica sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea prevederilor legii concurenței (L. 21/1996) este de:

  1. a) 3 ani, în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile:
  • furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare într-o cerere, o confirmare, o notificare sau o completare la aceasta, potrivit prevederilor art. 13;
  • furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) lit. a);
  • furnizarea de informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) sau cu ocazia procedurilor desfăşurate în temeiul art. 37;
  • furnizarea de informaţii, documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă incompletă în timpul inspecţiilor desfăşurate potrivit prevederilor art. 38;
  • refuzul de a se supune unei inspecţii desfăşurate potrivit prevederilor art. 38.
  • furnizarea cu intenţie ori din neglijenţă de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate, potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) lit. b);
  • furnizarea cu intenţie ori din neglijenţă de informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată potrivit prevederilor art. 34 alin. (2).
  1. b) 5 ani, în cazul tuturor celorlalte contravenţii prevăzute de prezenta lege.

Termenul de prescripție curge de la data săvârșirii încălcării, iar în situația încălcărilor continue va începe să curgă de la data încetării ultimului act.

Întreruperea termenului de prescripţie apare prin următoarele acțiuni efectuate de Consiliul Concurenţei:

  1. a) solicitări de informaţii, în scris;
  2. b) ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei de declanşare a unei investigaţii;
  3. c) desfăşurarea de inspecţii;
  4. d) comunicarea raportului de investigaţie.

 Prejudiciul cauzat printr-o faptă anticoncurențială poate fi recuperat prin introducerea unei cereri de despăgubire în termenul de prescripție de 5 ani ce va începe să curgă de la momentul încetării încălcării legislaţiei în materie de concurenţă şi după ce reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască:

  1. a) comportamentul adoptat şi faptul că acesta constituie o încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă;
  2. b) faptul că încălcarea legislaţiei în materie de concurenţă i-a adus un prejudiciu;
  3. c) identitatea autorului încălcării.

Termenul de prescripție în acest caz se suspendă pe perioada în care Consiliul Concurenței desfășoară investigația și pentru perioada în care părțile încearcă proceduri alternative de soluționare a diferendului.

Soluționarea acestei acțiuni în instanță se fundamentează pe principiul reparării integrale a prejudiciului, însă fără a crea situația unei îmbogățiri fără justă cauză, având în vedere:

  • pierderea efectivă;
  • profitul care ar fi fost obținut în absența restricției;
  • dobânzile aferente.

Acest articol are ca obiectiv punctarea aspectelor referitoare la momentul de la și până la care se pot întreprinde acțiuni /introduce cereri cu privire la faptele anticoncurențiale apărute în mediul economic.

Autor,

Av. Florina-Iasmina Căiniceanu

S.C.P.A. Ionescu și Asociații