Cazul TOSCUTA si altii contra ROMANIEI

ANCIENNE TROISIÈME SECTION

 

VECHEA SECTIUNE 3 

 

AFFAIRE TOȘCUȚĂ ET AUTRES c. ROUMANIE 

(Requête no 36900/03)

CAZUL TOSCUTA SI ALTII contra ROMANIEI

 ARRÊT

(Révision)

 HOTARARE

(Revizuire)

STRASBOURG

 5 décembre 2017

 

  

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

Aceasta hotarare devine definitiva in conditiile definite de Art 44 § 2 din Conventie. Poate suferi retusuri de forma.

En l’affaire Toșcuță et autres c. Roumanie (demande en révision des arrêts des 25 novembre 2008 (fond) et 3 mars 2015 (satisfaction équitable)),

In cazul Toscuta si altii contra Romaniei (se cere in revizuirea de incheiere din 25 noiembrie 2008 (fond) si 3 martie 2015 (satisfactie echitabila))

La Cour européenne des droits de l’homme (ancienne troisième section), siégeant en une chambre composée de :

Curtea europeana a drepturilor omului (vechea sectiune trei), sedinta camerei compusa din:

Helena Jäderblom, présidente,
Luis López Guerra,
Kristina Pardalos,
Helen Keller,
Valeriu Griţco,
Iulia Motoc, 
Jolien Schukking, juges,
et de Fatoş Aracı, greffière adjointe de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 14 novembre 2017,

Dupa deliberarea camerei de consiliu din 14 noiembrie 2017

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date :

Admite urmatoarea hotarare adoptata la aceasta data:

PROCÉDURE

  1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête (no36900/03) dirigée contre la Roumanie et dont sept ressortissants de cet Etat, MM. Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, Gheorghe Negulescu et George Negulescu, et Mmes Maria Negulescu et Sevastiţa Negulescu (« les requérants »), ont saisi la Cour le 5 septembre 2003 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).

La originea cauzei exista o cerere (nr. 36900/03) împotriva României, si șapte cetățeni ai acestui stat, MM. Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, Gheorghe Negulescu și George Negulescu și Maria Negulescu și Sevastița Negulescu (“reclamanții”), au sesizat la Curtea la 5 septembrie 2003, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”).

  1. Par un arrêt du 25 novembre 2008, la Cour a déclaré la requête recevable et a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole no1 à la Convention en raison de l’absence d’indemnisation pour la privation de propriété subie par les requérants. La Cour a également décidé d’allouer conjointement aux requérants 4 000 euros (EUR) pour frais et dépens et a réservé la question de l’application de l’article 41 de la Convention en ce qui concerne le préjudice matériel.

Printr-o hotărâre din 25 noiembrie 2008, Curtea a declarat cererea admisibilă și a declarat că a avut loc o violare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza lipsei de despăgubire pentru privarea proprietatii deținute de reclamanți. De asemenea, Curtea a hotărât să aloce împreună reclamanților 4 000 de euro (EUR) pentru costuri și cheltuieli și a rezervat problema aplicării articolului 41 din Convenție cu privire la prejudiciul material.

  1. Par un arrêt du 3 mars 2015, la Cour a décidé d’allouer aux requérants Adrian Toşcuţă et Paul Ion Şerban Toşcuţă la somme de 1 665 000 EUR, conjointement, et aux requérants Dănuţ Negulescu, Gheorghe Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastiţa Negulescu la somme de 630 000 EUR, conjointement, pour dommage matériel et la somme de 2 300 EUR, conjointement à l’ensemble des requérants, pour frais et dépens.

Prin hotărârea din 3 martie 2015, Curtea a decis să acorde reclamanților Adrian Toșcuță și Paul Ion Șerban Toșcuță suma de 1 665 000 EUR impreuna, și reclamanților Dănuț Negulescu, Gheorghe Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu suma de 630 000 EUR, impreuna, pentru prejudiciul material și suma de 2 300 EUR, împreună tuturor reclamanților, pentru costuri și cheltuieli.

  1. Le 6 novembre 2015, le Gouvernement a demandé la révision des arrêts prononcés les 25 novembre 2008 et 3 mars 2015 en raison de la découverte d’un fait nouveau concernant le requérant Gheorghe Negulescu qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue de l’affaire et qui, à l’époque des arrêts, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu du Gouvernement. Il a fondé sa demande sur l’article 80 du règlement de la Cour.

La 6 noiembrie 2015, Guvernul a solicitat o revizuire a hotărârilor pronunțate la 25 noiembrie 2008 și 3 martie 2015 privind descoperirea unui nou fapt referitor la reclamantul Gheorghe Negulescu, care, prin natura sa, ar fi putut avea o influență decisivă asupra rezultatul cauzei și care, la momentul pronunțării hotărârilor, nu era cunoscut Curții și nu putea fi în mod rezonabil cunoscut Guvernului. El și-a întemeiat cererea in baza articolului 80 din Regulamentul Curții.

5.     Le 1er mars 2016, la Cour a examiné la demande en révision et a décidé d’accorder au représentant des requérants un délai pour présenter des observations.La 1 martie 2016, Curtea a examinat cererea de reexaminare și a decis să acorde reprezentantului reclamanților un termen pentru a-și prezenta observațiile

  1. Par lettre du 25 mai 2016, l’épouse de M. Gheorghe Negulescu a fait savoir que ce dernier était décédé le 21 octobre 2015. Elle n’a pas présenté d’observations en réponse à la demande de révision ni indiqué les éventuels héritiers du défunt.

Prin scrisoarea din 25 mai 2016, soția domnului Gheorghe Negulescu a declarat că acesta din urma a decedat la 21 octombrie 2015. Ea nu a prezentat observații ca răspuns la cererea de revizuire și nici nu a indicat moștenitorii decedatului.

 

EN DROIT/ IN DREPT

SUR LA DEMANDE EN RÉVISION/ PRIVIND CEREREA DE REEXAMINARE

  1. Le Gouvernement demande la révision des arrêts prononcés les 25 novembre 2008 et 3 mars 2015 et expose que M. Gheorghe Negulescu n’a jamais eu la qualité de victime d’une quelconque violation de son droit de propriété sur le bien en question, puisqu’il avait vendu sa part du bien en 1996, bien avant l’introduction de la requête devant la Cour. Il soutient n’avoir pris connaissance de ces faits qu’à l’occasion des démarches en vue de l’exécution de l’arrêt de la Cour du 3 mars 2015.

Guvernul solicită revizuirea hotărârilor pronunțate la 25 noiembrie 2008 și 3 martie 2015 și spune ca domnul Gheorghe Negulescu nu a fost niciodată victima unei încălcări a dreptului său de proprietate asupra proprietății în cauză, din moment ce el și-a vândut partea sa din proprietate în 1996, cu mult înainte de introducerea cererii în fața Curții. El susține că nu a luat cunoștință de aceste fapte până la demersurile in ceea ce priveste hotărârea Curții din 3 martie 2015.

  1. La Cour rappelle que, selon l’article 44 de la Convention, ses arrêts sont définitifs et que, dans la mesure où elle remet en question ce caractère définitif, la procédure en révision, non prévue par la Convention mais instaurée par le règlement de la Cour, revêt un caractère exceptionnel : d’où l’exigence d’un examen strict de la recevabilité de toute demande en révision d’un arrêt de la Cour dans le cadre d’une telle procédure (Pardo c. France(révision – recevabilité), 10 juillet 1996, § 21, Recueil des arrêts et décisions 1996‑III, Gustafsson c. Suède (révision – bien-fondé), 30 juillet 1998, § 25, Recueil des arrêts et décisions 1998‑V, etStoicescu c. Roumanie (révision), no 31551/96, § 33, 21 septembre 2004).

Curtea reiterează că, în conformitate cu articolul 44 al Convenției, hotărârile sale sunt definitive și că, în măsura în care pune sub semnul întrebării caracterul definitiv, procedura de revizuire, care nu este prevăzută în Convenție, dar introdusă prin Regulamentul de procedură al Curtii, ia un caracter excepțional: prin urmare, cerința unei examinări stricte a admisibilității oricărei cereri de reexaminare a unei hotărâri a Curții în cadrul unei astfel de proceduri (Pardo împotriva Franței (revizuire – admisibilitate ), 10 iulie 1996, § 21, Rapoartele hotărârilor și deciziilor 1996 III, Gustafsson v. Suedia (revizuire – admisibilitate), 30 iulie 1998, § 25, Rapoartele hotărârilor și deciziilor 1998 V, si Stoicescu contra Romaniei (revizuire), Nr. 31551/96, § 33, 21 septembrie 2004).

  1. La Cour doit donc déterminer s’il y a lieu de réviser les arrêts prononcés les 25 novembre 2008 et 3 mars 2015 par application de l’article 80 de son règlement qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé :

Prin urmare, Curtea trebuie să  stabilească dacă este necesar să se revizuiască hotărârile pronunțate la 25 noiembrie 2008 și la 3 martie 2015, în conformitate cu articolul 80 din Regulamentul său de procedură, care, în părțile sale relevante, are următorul cuprins:

« En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (…) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (…) »

În cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut avea o influență decisivă asupra rezultatului unui caz deja hotărât și care, la momentul pronunțării hotărârii, nu era cunoscut de Curte și nu putea fi în mod rezonabil cunoscut unei părți, acesta din urmă poate […] să adreseze Curții o cerere de reexaminare a hotărârii în cauză. (…)

  1. Il y a donc lieu d’établir en l’espèce si ces conditions sont remplies (Pennino c. Italie (révision), no43892/04, § 11, 8 juillet 2014, et Petroiu et autres c. Roumanie (révision), no 30105/05, §§ 11 et suiv., 14 juin 2016).

Prin urmare, este necesar să se stabilească daca în cazul de față aceste condiții sunt îndeplinite (Pennino împotriva Italiei (revizuire), nr. 43892/04, § 11, 8 iulie 2014 și Petroiu și alții impotriva României (revizuire), nr. 30105/05, §§ 11 și următoarele, 14 iunie 2016.

 

  1. La Cour note d’emblée que M. Gheorghe Negulescu figurait parmi les requérants qui ont saisi la Cour dans la présente affaire.

Curtea notează de la bun început că domnul Gheorghe Negulescu era unul dintre reclamanții care au sesizat Curtea în cazul de față.

  1. Dans son arrêt du 25 novembre 2008, elle a jugé que l’annulation en 2002 des titres de propriété des requérants sur deux terrains de 6 581 m2et 2 500 m2situés à Bucarest s’analysait en une privation de propriété et, en l’absence d’une indemnisation en leur faveur, elle a conclu à la violation de l’article 1 du Protocole no 1 à la Convention. La Cour relève également qu’il ressort des documents fournis à la Cour par le Gouvernement, qu’en 1996, M. Negulescu, qui était copropriétaire du terrain de 2 500 m2, avait vendu à un tiers sa part de 834 m2 du terrain en question. Cette vente, dont le requérant n’a pas informé la Cour, a eu lieu avant l’annulation du titre de propriété et avant l’introduction de la requête devant la Cour.

În hotărârea sa din 25 noiembrie 2008, aceasta a considerat că anularea, în 2002, a titlurilor de proprietate ale reclamanților pe două loturi de teren de 6.581 m2 și 2.500 m2, situate în București a reprezentat o privare de drepturi de proprietate și, în lipsa unei indemnizatii în favoarea lor, a concluzionat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției. Curtea raporteaza de asemenea, că documentele furnizate Curții de către Guvern indică faptul că, în 1996, domnul Negulescu, care a fost coproprietarul terenului de 2.500 m2, a vândut unei terțe părți partea sa de 834 m2 din terenul in cauza. Această vânzare, despre care reclamantul nu a informat Curtea, a avut loc înainte de anularea actului de proprietate și înainte de introducerea cererii în fața Curții.

 

  1. Pour savoir si les faits à la base d’une demande en révision sont de « nature à exercer une influence décisive », au sens de l’article 80 § 1 du règlement, il faut les considérer par rapport à la décision de la Cour dont la révision est sollicitée (Pardo, précité, § 22).

Pentru a ști dacă faptele care stau la baza unei cereri de revizuire sunt “de natură să exercite o influență decisivă” în sensul articolului 80 § 1 din Regulamentul Curții, acestea trebuie să fie luate în considerare fata de decizia Curtii a cărei revizuire este solicitată (Pardo, citată mai sus, § 22)

  1. En l’espèce, la Cour constate que le terrain de 834 m2n’existait plus dans le patrimoine de M. Negulescu au moment de l’introduction de la requête et du prononcé de l’arrêt au principal, lui ôtant ainsi la qualité de victime au sens de l’article 34 de la Convention. Aux yeux de la Cour, cette situation constitue bien un fait de « nature à exercer une influence décisive » par rapport à l’arrêt au principal.

În speță, Curtea constată că parcela de 834 m2 nu mai exista în patrimoniul domnului Negulescu la momentul depunerii cererii și al pronunțării hotărârii din acțiunea principală, eliminand astfel statutul de victimă în sensul articolului 34 al Convenției. În opinia Curții, această situație este, într-adevăr, un fapt “de natură sa exercite o influența decisiva” în ceea ce privește hotărârea din acțiunea principală

 

  1. Pour ce qui est de « l’absence de connaissance des faits découverts », condition imposée par l’article 80 du règlement, la Cour observe que M. Gheorghe Negulescu avait vendu son terrain par un acte sous seing privé. Il ne saurait donc être raisonnablement reproché au Gouvernement de ne pas en avoir eu connaissance. Ce dernier allègue d’ailleurs n’en avoir pris connaissance qu’en 2015, lorsque le tiers acquéreur a informé le Gouvernement de l’existence de cet acte (paragraphe 7 ci-dessus).

În ceea ce privește “lipsa de cunoaștere a faptelor descoperite”, condiție impusă de articolul 80 din Regulament, Curtea constată că domnul Gheorghe Negulescu și-a vândut terenul sau printr-un act sub semnatura privată. Prin urmare, nu poate fi reprosat în mod rezonabil Guvernului ca nu a știut despre aceasta. Acesta din urmă susține că nu a luat cunoștință de aceasta până în anul 2015, când achizitorul terț a informat Guvernul despre existența acestui act (a se vedea paragraful 7 de mai sus).

  1. Dans ces conditions et compte tenu de la spécificité de l’affaire, la Cour conclut que le Gouvernement ne pouvait « raisonnablement » connaître l’existence de ces faits.

În aceste condiții și ținând seama de specificitatea cauzei, Curtea concluzionează că Guvernul nu putea cunoaște în mod rezonabil existența acestor fapte.

 

  1. Au vu de ce qui précède, la Cour estime qu’il y a lieu de réviser ses arrêts des 25 novembre 2008 et 3 mars 2015.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că este necesar să se revizuiască hotărârile sale din 25 noiembrie 2008 și din 3 martie 2015.

  1. S’agissant de son arrêt du 25 novembre 2008, la Cour note que le paragraphe 8 se lit comme suit :

« 8. Le 11 mars 1993, la commission locale avait mis P.N. et les requérants Gheorghe Negulescu et Maria Negulescu en possession de deux terrains d’une surface totale de 34 400 m2, dont 31 900 m2 étaient situés dans la zone « extra-muros » et 2 500 m² dans la zone « intra-muros ». Les 2 500 m2 faisaient partie du terrain de 9 081 m² attribué antérieurement à la paroisse. Le 24 août 1993, la commission départementale leur délivra un titre administratif de propriété pour la surface totale de 34 400 m2

În ceea ce privește hotărârea din 25 noiembrie 2008, Curtea notează că punctul 8 are următorul cuprins:

« 8. La data de 11 martie 1993, comisia locală a pus in posesie P.N. si reclamanților Gheorghe Negulescu și Maria Negulescu, două loturi cu o suprafață totală de 34.400 m2, din care 31.900 m2 erau amplasate în zona “extravilan” si 2.500 m² în zona” intravilan “. Cei 2.500 m2 au facut parte din terenul de 9.081 m² alocat anterior parohiei. La 24 august 1993, comisia județeană le-a eliberat un titlu administrativ de proprietate pentru suprafața totală de 34.400 m2. »

  1. Compte tenu des nouveaux éléments de fait, elle estime que le paragraphe précité doit se lire comme suit :

« 8. Le 11 mars 1993, la commission locale avait mis P.N. et les requérants Gheorghe Negulescu et Maria Negulescu en possession de deux terrains d’une surface totale de 34 400 m2, dont 31 900 m2 étaient situés dans la zone « extra-muros » et 2 500 m² dans la zone « intra-muros ». Les 2 500 m2 faisaient partie du terrain de 9 081 m² attribué antérieurement à la paroisse. Le 24 août 1993, la commission départementale leur délivra un titre administratif de propriété pour la surface totale de 34 400 m2.

Le terrain de 2 500 m2 fit l’objet d’un partage entre les requérants et le requérant Gheorghe Negulescu devint le propriétaire d’une parcelle de 834 m2. Le 26 mars 1996, par un acte sous seing privé, il vendit cette parcelle à un tiers. »

Tinand cont de noile elemente, aceasta consideră că paragraful ar trebui sa se citeasca astfel:

« 8. La data de 11 martie 1993, comisia locală a pus in posessie P.N. si reclamanților Gheorghe Negulescu și Maria Negulescu, două loturi cu o suprafață totală de 34.400 m2, din care 31.900 m2 au fost amplasate în zona “extravilan” si 2.500 m² în zona” intracilan “. Cei 2.500 m2 au facut parte din terenul de 9.081 m² alocate anterior parohiei. La 24 august 1993, comisia departamentală le-a eliberat un titlu administrativ de proprietate pentru suprafața totală de 34.400 m2.

Parcela de 2.500 m2 a fost împărțită între reclamanți, iar reclamantul Gheorghe Negulescu a devenit proprietarul unui teren de 834 m2. La 26 martie 1996, printr-un act sub semnatura privată, a vândut parcela unei terțe părți. »

  1. La Cour note ensuite que le paragraphe 30 de cet arrêt se lit comme suit :

« 30. La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable. »

În continuare, Curtea notează că paragraful 30 din această hotărâre se citeste astfel: «30. Curtea constata că această plângere nu este în mod neaparat nefondată în sensul articolului 35 § 3 al Convenției. Aceasta constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibila»

  1. Compte tenu des nouveaux éléments de fait, elle estime que le paragraphe précité doit se lire comme suit :

« 30. S’agissant du requérant Gheorghe Negulescu, la Cour note d’emblée que ce dernier a vendu son bien avant la date d’introduction de la requête devant la Cour. Dès lors, elle estime que M. Gheorghe Negulescu ne saurait se prétendre victime, au sens de l’article 34 de la Convention, d’une quelconque violation du droit au respect des biens.

Concernant les autres requérants, la Cour constate que le grief tiré de l’article 1 du Protocole no 1 à la Convention n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève également qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable. »

Tinand cont de noile elemente de fapt, aceasta consideră că paragraful ar trebui să se citeasca astfel:

 

«30. În ceea ce privește reclamantul Gheorghe Negulescu, Curtea observă de la bun început că acesta din urma și-a vândut proprietatea înainte de data depunerii cererii la Curte. Prin urmare, aceasta consideră că domnul Gheorghe Negulescu nu poate pretinde că este victimă, în sensul articolului 34 al Convenției, de orice încălcare a dreptului de respectare a bunurilor.

În ceea ce privește ceilalți reclamanți, Curtea consideră că plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu este neaparat nefondată în sensul articolului 35 § 3 al Convenției. De asemenea, aceasta subliniază că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibila»

  1. Par voie de conséquence, le dispositif de l’arrêt du 25 novembre 2008 doit se lire comme suit :

« 1. Déclare la requête recevable quant au grief tiré de l’article 1 du Protocole no 1 à la Convention par les requérants Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastiţa Negulescu, et irrecevable en ce qui concerne le requérant Gheorghe Negulescu ;

În consecință, dispozitivul hotărârii din 25 noiembrie 2008 ar trebui să se citeasca astfel: 1. Declară plângerea admisibila, conform articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție,  de reclamanții Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu și sunt inadmisibila în ceea ce priveste reclamantul Gheorghe Negulescu

(…)

  1. Dit
  2. a) que l’État défendeur doit verser conjointement aux requérants Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastiţa Negulescu, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention, 4 000 EUR (quatre mille euros), tous frais confondus, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ;

Spune

(a) că statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă si in conformitate cu Articolul 44 § 2 al Convenției, 4.000 EUR (patru mii euro), toate costurile incluse, plus orice taxă care poate fi imputată cu titlu de impozit;

(…) »

  1. S’agissant enfin de son arrêt du 3 mars 2015, la Cour note que, dans son dispositif, elle avait inclus l’obligation pour l’État de mettre les requérants en possession des terrains litigieux ou de leur verser les sommes suivantes :

În cele din urmă, în ceea ce privește hotărârea sa din 3 martie 2015, Curtea notează că, în dispozitivul său, ea a inclus obligația statului ca reclamanții sa intre în posesia terenului în litigiu sau de a le plăti următoarele sume:

 

« 1. Holds

(a) that the respondent State shall enable, by appropriate means, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the first two applicants to take effective possession of the 6,581 sq. m of land and the other five applicants to take effective possession of the 2,500 sq. m of land, and that all applicants shall be provided with a document of title to their land;

(b) that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the first two applicants, within the same period of three months, jointly EUR 1,665,000 (one million six hundred sixty five thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(c) that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the third, fourth, fifth, sixth and seventh applicants, within the same period of three months, jointly EUR 630,000 (six hundred thirty thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(d) that the respondent State is to pay the applicants jointly, within the same three months, EUR 2,300 (two thousand three hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(…) »

  1. La Cour estime que les changements dans la situation de fait ont des conséquences sur les sommes octroyées conjointement au titre du dommage matériel et des frais et dépens. Elle estime qu’il convient d’allouer une somme à ce titre aux seuls requérants Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastiţa Negulescu. Cette partie du dispositif doit donc être modifiée en conséquence.

Curtea consideră că modificările situației de fapt au consecințe asupra sumelor acordate la comun cu titlu de prejudiciu material, costuri și cheltuielile. Acesta consideră că este oportună acordarea unei sume în acest sens doar reclamanților Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu. Această parte a dispozitivului trebuie modificată în consecință.

 

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE

  1. Décided’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 25 novembre 2008 ;

 Hotărăște să accepte cererea de revizuire a hotărârii din 25 noiembrie 2008

en conséquence

 

« 1. Déclare la requête recevable quant au grief tiré de l’article 1 du Protocole no 1 à la Convention en ce qui concerne les requérants Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastiţa Negulescu, et irrecevable en ce qui concerne le requérant Gheorghe Negulescu ;

In consecinta 

Declară plângerea admisibila în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la reclamanți, Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu, și inadmisibila în in ceea ce priveste reclamantul Gheorghe Negulescu

(…)

 

  1. Dit
  2. a) que l’État défendeur doit verser conjointement aux requérants Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastiţa Negulescu, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention, 4 000 EUR (quatre mille euros), tous frais confondus, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ;

 Spune a)că statul pârât trebuie să plătească la comun reclamanților Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în condițiile Articolul 44 § 2 al Convenției, 4.000 EUR (patru mii euro), toate costurile incluse, plus orice taxă care poate fi imputată cu titlu de impozit

(…) »

 

  1. Décided’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 3 mars 2015 ;

Hotărăște să accepte cererea de revizuire a hotărârii din 3 martie 2015;

 

 

en conséquence

 

« 1. Holds

(a) that the respondent State shall enable, by appropriate means, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the applicants Adrian Toşcuţă and Paul Ion Şerban Toşcuţă to take effective possession of the 6,581 sq. m of land and the applicants Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu and Sevastiţa Negulescu to take effective possession of the 1,666 sq. m of land, and that the applicants shall be provided with a document of title to their land;

(b) that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the first two applicants, within the same period of three months, jointly EUR 1,665,000 (one million six hundred sixty five thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(c) that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu and Sevastiţa Negulescu, within the same period of three months, jointly EUR 420,000 (four hundred twenty thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(d) that the respondent State is to pay Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu and Sevastiţa Negulescu jointly, within the same three months, EUR 2,300 (two thousand three hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

 

(…) »

Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 décembre 2017, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.

Facut in franceza si comunicata prin scris in data de 05 decembrie 2017, in conformitate cu articolul 77§§ 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

Fatoş AracıHelena Jäderblom
Greffière adjointePrésidente

Privacy Policy Settings