DIZOLVAREA SOCIETĂȚII – SOLUȚIE LA NEÎNȚELEGERILE DINTRE ASOCIAȚI?

Conform art. 227 din Legea 31/1990 persoanele juridice de drept privat se dizolvă prin:

a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;

b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;

c) declararea nulităţii societăţii;

d) hotărârea adunării generale;

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;

f) falimentul societăţii;

g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.

Atunci când ne aflăm în prezența neînțelegerilor dintre asociați trebuie să avem în vedere faptul că interpretarea dată acestora de instanțele judecătorești este una destul de restrictivă, și anume se insistă pe funcționarea în continuare a societății dacă aceasta are posibilitatea financiară de a-și exercita obiectul de activitate.

Astfel, s-a considerat că degradarea relațiilor dintre asociați nu poate atrage dizolvarea societății dacă unul dintre aceştia deţine o majoritate care îi permite să administreze mai departe societatea sau dacă nu ar deţine această majoritate, ar fi de acord să preia acţiunile persoanelor cu care a intrat în conflict.

Când se poate dispune dizolvarea  în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e ?

Dizolvarea se poate dispune prin hotărâre judecătorească la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii (art. 227 lit. e Legea 31/1990).

Bineînțeles că disensiunile existente între asociați pot constitui motiv de dizolvare a societății, însă trebuie să fie însoțite și de o împiedicare a funcționării acesteia, întrucât în acest caz deja se pune problema dispariției lui affectio societatis, adică a intenţiei asociaţilor de a conlucra pentru realizarea unui scop lucrativ comun (obținerea de beneficii, împărțirea acestora și asumarea riscurilor). ÎCCJ, s. com., dec. nr. 256 din 30 ianuarie 2008

Într-un astfel de caz, părţile trebuie să probeze atât neînțelegerile existente, cât și faptul că acestea pun în imposibilitate funcționarea societății.

Cererea poate fi făcută în mod liber de către oricare asociat, nefiind permisă limitarea acestui drept și nici exercitarea acesteia de către creditorii asociatului pe cale oblică, fiind o acțiune personală. Hotărârea de fond se poate ataca cu apel.

Totuși, dizolvarea pentru neînțelegerile dintre asociați poate fi dispusă ca ultim remediu, dacă nu se  aplică celelalte remedii, precum excluderea sau retragerea asociatului care generează conflicte.

De asemenea, această măsură poate fi luată și de asociați, prin hotărâre a adunării generale, în mod voluntar, fără intervenţia instanţei (cu excepția unei situații ce ar atrage incidența art. 132 din Legea 31/1990), fiind o aplicație a principiului simetriei formei actelor juridice.

În acest caz, motivele sunt dintre cele mai variate:

  • schimbarea viziunii economice;
  • pragul activelor nete este sub jumătate din valoarea capitalului social subscris;
  • degradarea relațiilor de conlucrare dintre asociați;

 

Privacy Policy Settings