Legea nr. 222 adoptată la data de 30 octombrie 2020 este un act normativ care are ca principal scop eliminarea birocratiei privind adaosul comercial, astfel că abrogă Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de productie, comerț sau prestări servicii ilicite și, de asemenea, adaugă și modifică două articole din O.G. nr 21/1992 privind protecția consumatorilor.
Scopul acestui act normativ a fost de a elimina obligația operatorilor economici de a declara la organele fiscale adaosurile comerciale și cele de comision practicate întrucât era o formă de birocrație inutilă care conducea la sancționarea operatorilor prin aplicarea de amenzi, deși nu exista un prejudiciu sau o vătămare a unui interes. S-a constatat că art. 1 lit. f) din Legea 12/1990 (norma privind declararea adaosului) a supraviețuit încă din perioada de tranziție a României de la economia socialistă la o economia de piață, când statul controla încă formarea prețurilor, iar adaosul comercial era o componentă importantă în formarea prețurilor în acel regim de tranziție și că actualmente nu își mai găsește aplicare dat fiind faptul că comercianților nu le mai este impus un anumit nivel maxim de adaos, ci sunt liberi să stabilească prețurile la orice nivel ar corespunde cererii și ofertei de piață.
Având în vedere că putea fi declarat orice nivel al adaosului comercial, că acest concept nu își mai avea rostul în stabilirea prețurilor în economia de piața actuală și că nu exista un formular tipizat pentru această declarație, dar cel mai important faptul că conducea la aplicarea unor amenzi nejustificate din partea organelor de control, abrogarea acestei obligații a fost binevenită.
O parte din obligațiile ce erau prevăzute de art. 1 din Legea 12/1990 s-au dovedit a fi prevăzute în alte acte normative ulterioare acesteia astfel că motivul abrogării acestora este evitarea unui paralelism legal.
În schimb, obligațiile prevăzute la art. 1 lit. a) și e) din vechiul act normativ, respectiv obligația de a efectua activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege și obligația de asigura faptul că mărfurile sunt însoțite de documentele de provenienţă indiferent de locul în care se află, au fost reformulate și adăugate în cuprinsul O.G. nr. 21/1992 la art. 4 sub forma unui nou alineat.
Cu privire la impactul acestei schimbări legislative asupra mediului de afaceri, considerăm că acesta nu poate fi decât unul pozitiv dat fiind faptul ca se elimină obligația comercianților a depune declarația de adaos comercial care prin nerespectare, în ultimii ani, a atras un număr considerabil de amenzi (în anul 2019, s-au aplicat 49 amenzi in cuantum de aproximativ 870.000 lei). În cele din urmă, declarație care se dovedea a fi complet inutilă dat fiind contextul economico-social în care ne aflăm. De asemenea, abrogarea unor obligații deja prevăzute în alte acte normative va avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra legislației din România, fiind de apreciat inițiativa abrogării unor dispoziții desuete sau rămase fără aplicabilitate.
Autor:
IONELA-MAGDALENA IACOBAN, student practicant
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti