Motto: „That’s what I consider true generosity: You give your all, and yet you always feel as if it costs you nothing.” – Simone de Beauvoir
În firea umană putem găsi un mănunchi de trăsături împărtășite de membrii speciei, egale ca formă, dar diferite sub aspectul intensității. Printre acestea, putem afla sentimente universale care acționează pozitiv asupra comportamentului unuia față de celălalt: mila, dragostea, simpatia sau generozitatea. Având în vedere ubicuitatea exteriorizării acestor sentimente, legea nu putea rămâne indiferentă la modul în care acestea se manifestă și produc efecte supra relațiilor sociale.
În ceea ce privește generozitatea, Codul civil prevede un titlu dedicat liberalităților, în cadrul căruia este reglementat regimul donațiilor (Cartea a IV-a, titlul III, capitolul II C.civ.). Astfel, deși legiuitorul vine în întâmpinarea celor care doresc să împartă din preaplinul lor, a impus respectarea unor anumitor reguli pentru a proteja interesele părților implicate. De asemenea, nu a putut ignora multitudinea de „mini-donații” realizate zilnic sub forma de cadouri care sunt o parte normală a vieții. De aceea, regimul liberalităților din Cod prevede nuanțe pentru diferite tipuri de generozitate.
Printre donațiile cu un regim aparte se numără donațiile indirecte, cele deghizate și darurile manuale [art. 1.011 alin. (2) C.civ.]. Ne vom apleca asupra celor din urmă, din moment ce astea sunt pe de parte cele mai întâlnite și cele care au un reguli speciale aplicabile față de celelalte două.
Ne punem în continuare problema de a afla care este remediul la care se poate recurge pentru a rezolva situația în care un dar manual aparent este acordat fără respectarea condițiilor legale.
Pentru a răspunde acestei dileme, vom pleca de la un exemplu practic. Astfel, să presupunem că Primus este membru al unui O.N.G. Această asociație are conturile publice și recurge prin diverse campanii publicitare pentru a strânge fonduri de la public în vederea finanțării activității sale. Într-o zi, Secundus, cetățean interesat de scopul pentru care militează O.N.G.-ul, decide să îi susțină demersul prin virarea în contul asociației a unei sume de 30.000 lei. Primus primește notificare cu privire la alimentarea contului și, fiind prima dată când primește o sumă atât de mare, se întreabă dacă trebuie să facă ceva sau nu.
A. Regula generală privind contractul de donație
Regula de aur a Codului civil este că nu este necesară o formă (nici măcar scrisă) pentru ca persoanele să poate încheia contracte. Simplul acord verbal este, de multe ori, suficient (art. 1.178 C.civ.). Cu toate acestea, în cazurile în care operațiunea juridică născută din convenție prezintă anumite riscuri pentru măcar una dintre părți, legiuitorul a dorit să ofere o protecție suplimentară pentru a se asigura, pe cât posibil, că cei implicați știu asupra a ce contractează.
Una din aceste metode protective este instituirea unei forme pentru acordul de voință, formă necesară ad validitatem, de cele mai multe ori ca înscris autentic notarial. Având în vedere că în cazul donației donatorul renunță de bunăvoie pentru totdeauna la un bun din patrimoniul său fără să primească nimic patrimonial înapoi, legea a instituit regula ca orice donație să fie încheiată prin înscris autentic, prevăzând, de asemenea, că nerespectarea acestei forme duce la nulitatea absolută a contractului [art. 1.011 alin. (1) C.civ.]. Astfel, legiuitorul a considerat că donațiile nu pot fi oricum realizate, ridicând interesul protejării acestui raport juridic la nivel de ordine publică.
B. Darurile manuale
Totuși, așa cum am menționat deja, sunt exceptate trei tipuri de donații de la regimul formei [art. 1.011 alin. (2) C.civ.], lor aplicându-li-se regula generală a consensualismului. Din păcate, legea nu oferă detalii suplimentare cu privire la ce este un dar manual în afară de anumite linii generale oferite de art. 1.011 alin. (4) C.civ. Astfel, deducând din textul legii, darul manual ar putea fi definit drept orice bun mobil de o valoare inferioară sumei de 25.000 lei, care este remis prin tradițiune, în afară de cazurile în care legea dispune altfel. Prin urmare, banii pot face obiectul unui dar manual dacă suma oferită este mai mică decât pragul menționat.
Raportat la speța noastră, donația primită de Primus nu face parte din categoria darurilor manuale având în vedere valoarea aceasta superioară limitei legale. Drept consecință, operațiunea juridică dintre Primus și Secundus este lovită de nulitate absolută, în lipsa unui contract încheiat prin înscris autentic. În plus, nu există prevederi speciale în O.G. nr. 26/30.01.2000 cu privire la asociații și fundații și nici în Legea nr. 32/19.05.1994 privind sponsorizarea care să reglementeze într-un mod diferit de Codul civil modalitatea de finanțare a O.N.G.-urilor.
C. Remedii pentru Primus
În privința contractelor afectate de o cauză de nulitate, legiuitorul a oferit mai multe soluții care ar putea salva înțelegerea părților. Vom analiza pe rând fiecare dintre aceste remedii pentru a vedea ce cale poate urma Primus.
C.1. Confirmarea contractului
Cunoscută și ca acoperirea cauzei de nulitate, acest tratament este rezervată cu precădere actelor anulabile, iar nu celor nule [art. 1.262 alin. (1) C.civ.]. Actele lovite de nulitate absolută pot fi confirmate doar în cazurile expres prevăzute de lege [e.g. majoritatea cauzelor de căsătorie nulă – art. 294 alin. (2), art. 295 alin. (2) C.civ.]. Or, în cazul de față, nu există o asemenea prevedere.
C.2. Conversiunea actului nul
Această soluție vizează, prin excelență, contractele nule [art. 1.260 alin. (1) C.civ.]. Însă, nu contractul de donație nul pentru lipsa formei autentice nu poate fi convertit în alt contract, întrucât această operațiune juridică nu respectă condițiile de fond și de formă prevăzute de lege. Ultima sintagmă pare să facă referire la faptul că un contract nul nu poate fi convertit într-un contract nenumit (art. 1.168 C.civ.), întrucât, prin ipoteză, ele nu sunt reglementate de lege. Un argument în plus vine din prevederile art. 984 alin. (2) C.civ. care interzice orice alt contract prin care să se efectueze liberalități în afară de donație sau legat testamentar.
În concluzie, donația lui Secundus nu poate fi convertită în alt fel de contract pentru a putea fi salvată.
C.3. Refacerea actului nul
Ultima modalitate de salvgardare a actului nul este refacerea acestuia, adică întoarcerea la punctul 0 și reînceperea operațiunii juridice, de data aceasta, în mod corect (art. 1.259 C.civ.). Prin urmare, Primus ar trebui să îl contacteze pe Secundus și să îi explice situația în scopul de a-l convinge să se întâlnească, cel mai probabil, la un notar și să încheie actul de donație în formă autentică. Teza finală a articolului sus-menționat prevede că actul refăcut nu este o ratificare a contractului nu, ci un contract autonom, prin urmare, produce efecte pentru viitor.
Acest aspect nu trebuie să descurajeze părțile în ceea ce privește prestația deja efectuată de Secundus. Considerăm că inserarea în contract a unei clauze prin care să se ia act de executarea anticipată a obligației donatorului ar fi de ajuns pentru a înlătura orice probleme care ar putea plana asupra înțelegerii lor.
În cazul în care Secundus ar refuza să încheie contractul, considerăm că Primus ar trebui să îi returneze banii în temeiul îmbogățirii fără justă cauză (art. 1.345 C.civ.) din moment ce nu deține respectiva sumă cu niciun titlu valabil.
D. Concluzie
Am văzut cum legea vine în întâmpinarea comportamentelor nobile ale oamenilor încercând, totodată, să îi protejeze pe cei care s-ar putea expune la anumite riscuri prin voința lor de a ajuta. Însă, dacă sunt respectate normele juridice, fiecare poate să acționeze după bunul plac, întrucât, uneori, binele făcut fără rațiune poate mai mult să încurce decât să descurce.