Selectează o Pagină

Înlătură consecințele condamnării folosind procedura reabilitării

 

Reabilitarea este instituția prin efectul căreia încetează pentru viitor consecințele juridice ale unei condamnări, respectiv decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.

Reabilitarea are o funcție reeducativă, având ca drept scop integrarea fostului condamnat în societate.

Cu titlu de excepție, reabilitarea nu are ca urmare reintegrarea în funcția din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut. Efectele nu se extind și asupra măsurilor de siguranță.

Raportat la modul în care poate fi obținută, reabilitarea este de două feluri:

  1. Reabilitarea de drept
  2. Reabilitarea judecătorească

 

  1. Reabilitarea de drept – intervine din oficiu în cazul condamnărilor de o gravitate redusă, precum:

 – condamnări la pedeapsa amenzii;

condamnări la pedeapsa închisorii care nu depășește doi ani;

– condamnări la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.

Reabilitarea de drept se poate aplica atât în cazul persoanelor fizice, cât și în cazul persoanelor juridice.

Reabilitarea de drept se  dispune sau se constată cu privire la toate condamnările pe care le-a suferit o persoană fizică, iar nu numai cu privire la o parte a acestora, condamnări pronunțate în țară sau în străinătate. În cazul condamnărilor pronunțate în străinătate este necesar ca acestea să fie recunoscute în România, în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internațională în materie penală.

Termenul de reabilitare este de 3 ani și curge de la data la care pedeapsa principală este executată sau considerată executată, respectiv:

  • data punerii efective în libertate când pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani a fost integral executată în regim de detenție;
  • data actului de grațiere postcondamnatorie în cazul grațierii totale sau a restului de pedeapsă;
  • data rămânerii definitive a hotărârii în cazul grațierii antecondamnatorii, în cazul în care, după deducerea duratei privării de libertate, nu mai râmăne niciun rest de pedepsă de executat;
  • data împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei;
  • data împlinirii termenului de supraveghere în situația în care executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere;
  • data împlinirii termenului de supraveghere al liberării condiționate(nu de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiționată);
  • data la care amenda penală a fost achitată integral, respectiv data la care executarea amenzii penale s-a stins în orice alt mod.

Pentru a opera reabilitarea de drept este necesar ca persoana condamnată să nu mai comită în termenul de reabilitare o altă infracțiune.

Efectul reabilitării de drept în cazul condamnaților persoane fizice îl reprezintă ștergerea din oficiu a mențiunilor privind pedeapsa aplicată condamnatului de către autoritatea care tine evidența cazierului judiciar.

Reabilitarea de drept se  dispune sau se constată cu privire la condamnările pe care le-a suferit o persoană juridică dacă, în decursul termenului de reabilitare –  de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii(indiferent de cuantum) sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată, aceasta nu a mai săvârșit nicio altă infracțiune.

Efectul reabilitării de drept în cazul condamnaților persoane juridice îl reprezintă ștergerea din oficiu a mențiunilor privind pedeapsa aplicată de către organul care a autorizat înființarea persoanei juridice și de către organul care a înregistrat persoana juridică.

 

2.Reabilitarea judecătoreascăeste dispusă de instanța de judecată, la cererea condamnatului, în măsura în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

  • Nu a intervenit reabilitarea de drept
  • S-a împlinit termenul de reabilitare, precum:

 4 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depaseste 5 ani;

– 5 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;

– 7 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau in cazul pedepsei detentiunii pe viaţa, comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii;

– 10 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata, considerata executata ca urmare a gratierii, a implinirii termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau a liberarii conditionate.

Termenul  de reabilitare se stabilește în raport de pedeapsa principala aplicată de instanță prin  hotărârea de condamnare.

În situația în care hotărârea de condamnare a fost pronunțată de o instanță străină, este necesar, în prealabil, ca acea hotărâre să fie recunoscută în România, în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internațională în materie penală.

În cazul în care există pedepse succesive aplicate aceleiași persoane, iar unele sunt susceptibile de reabilitare de drept, iar altele de cea judecătorească, reabilitarea de drept nu operează, ci pentru toate trebuie analizate condițiile reabilitării judecătorești, termenul începând de la data când a luat sfârșit executarea ultimei condamnări.

Termenul de reabilitare curge de la data la care pedeapsa principală(pedeapsă unică sau pedeapsă rezultantă) este executată sau considerată ca executată, respectiv:

  • de la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris;
  • de la data când amenda a fost achitata integral sau executarea ei s-a stins in orice alt mod;
  • de la data actului de grațiere dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă, iar în caz contrar, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
  • de la data împlinirii termenului de supraveghere, în cazul în care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
  • în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.

Condamnatul decedat înainte de împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanța, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu. În acest caz, cererea de reabilitare judecătorească poate fi formulată de soțul sau rudele apropiate ale condamnatului decedat.

*Reabilitarea poate fi dispusă și de instanță  pe motive de oportunitate, cum ar fi cazul în care decesul condamnatului a survenit imediat după eliberarea sa din penitenciar, în urma executării integrale a pedepsei.

  • Persoana condamnată nu a săvârșit o altă infracțiune în termenul de reabilitare
  • Persoana condamnată a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligată

Există 2 excepții de la această condiție:

– atunci când condamnatul dovedește prin orice mijloc de probă că nu a avut posibilitatea să achite cheltuielile de judecată – instanța dispunând fie reabilitarea, fie acordarea unui termen de maximum 6 luni pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate sau despăgubirile civile;

–  în cazul în care partea civila a renunțat la despăgubiri.

 

Cererea de reabilitare judecătorească, poate fi introdusă de condamnat, iar după moartea acestuia de soț sau de rudele apropiate(ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude).

Cererea poate fi formulată personal de titularii sus-enunțați sau prin mandatar special, în acest ultim caz cererea de reabilitare va fi însoțită de procură care va fi atașată în original sau în copie legalizată.

Cererea de reabilitare judecătorească se introduce la instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea sau instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

În cerere trebuie să se menţioneze următoarele:

– adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia;

– condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care a fost pronunţată acea condamnare;

– localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii;

– temeiurile cererii;

– indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii.

La cerere se anexează actele din care reiese că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Sentința prin care instanța soluționează cererea de reabilitare este supusă contestației în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară.

Decizia instanței ierarhic superioare este definitivă.

 In cazul în care se respinge cererea de reabilitare, nu se poate introduce o noua cerere decât după un termen de un an, care se socotește de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă.

Hotărârea judecătorească va fi anulată dacă după acordarea reabilitării judecătorești s-a descoperit că cel condamnat săvârșise o infracțiune în termenul de reabilitare.