Punerea sub interdicție a unei persoane majore.

Punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane este o procedură ce are ca scop protejarea persoanelor care nu mai au discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele lor, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale și numirea unui tutore responsabil cu îngrijirea lor și rezolvarea relațiilor de ordin oficial sau financiar.

Ocrotirea interzisului judecătoresc este reglementată de Codul Civil prin articolele 164 – 177.

Punerea sub interdicție se poate solicita în cazul în care persoana nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale.

În urma punerii sub interdicție persoana va fi lipsită de capacitate de exercițiu, și anume de capacitatea de a încheia singură acte juridice civile. Toate aceste acte vor fi anulabile dacă au fost încheiate de o persoană pusă sub interdicție, chiar daca se dovedește că avea discernământ la data încheierii lor. Pot fi încheiate, ca o excepție de la regulă, actele de conservare şi actele de dispoziţie de valoare mică, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor.

Ce înseamnă alienaţia ori debilitatea mintală?

  • debilitatea mintală se caracterizeaza prin gandire insuficient dezvoltata, manifestata prin intelegere greoaie, dar si prin primitivism emotional si slabiciune de vointa.
  • alienaţia mintală se caracterizează prin tulburarea gravă a funcțiilor psihice, nebunie, demență.

Diferența dintre cele două o face momentul intervenirii lor:

  • alienația mintală se instalează în cursul vieții unei persoane (este dobândită).
  • debilitatea mintală este dată de afecțiuni psihice existente în momentul nașterii (este nativă).

Cine poate solicita punerea sub interdicție?

  • Persoanele apropiate, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte cel a cărui interdicție se solicită;
  • Serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;
  • Instanțele judecătorești;
  • Organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.

Care este procedura?

Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Cererea va conține faptele din care rezultă alienaţia mintală sau debilitatea mintală a acesteia, precum şi dovezile propuse.

Judecarea se va face cu participarea procurorului.

Procurorul, direct sau prin organele poliţiei, va efectua cercetările necesare, va lua avizul unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută se găseşte internat într-o unitate sanitară, va lua şi avizul acesteia.

Dacă hotărârea de punere sub interdicţie judecătorească a rămas definitivă, instanţa de tutelă numeşte de îndată un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătorească.

Ce atribuții are tutorele?

Tutorele este dator să îngrijească de cel pus sub interdicţie judecătorească, spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă. În acest scop, se vor întrebuinţa veniturile şi, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicţie judecătorească.

Durata punerii sub interdicție

Măsura va fi ridicată de către instanță dacă au dispărut cauzele ei, la cererea celui pus sub interdicţie judecătorească, a tutorelui, precum și a persoanelor care pot solicita dispunerea măsurii.

Tutela este gratuită, însă instanța poate stabili o remunerație ţinând seama de munca depusă în administrarea averii şi de starea materială a interzisului și a tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile produse de bunurile interzisului.

 

 

 

Privacy Policy Settings