Sanționarea faptei ce constituie o practică neloială prin aplicarea unei amenzi nu poate fi satisfăcătoare pentru cel păgubit. Astfel pe lângă răspunderea contravențională și cea penală, există și posibilitatea atragerii răspunderii civile.
Conform art. 7 din Legea 11/1991
(1)Orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanţelor de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei practici de concurenţă neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalităţi în faţa Consiliului Concurenţei.
Cei care nu acționează în activitatea lor comercială cu respectarea uzanţelor cinstite, în conformitate cu principiul general al bunei – credinţe şi cu prevederile Legii nr. 11/1991 pot fi obligați prin intermediul instanței să înceteze, să înlăture actul de concurență neloială și să plătească dacă este cazul daune pentru prejudiciile cauzate.
În ceea ce privește natura acestei forme de răspundere, menționăm că aceasta este delictuală.
Astfel, pentru a putea atrage răspunderea persoanei juridice în cauză vor trebui îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv:
- Să existe o faptă ilicită – fapta ce reprezintă o practică neloială interzisă de legiuitor
- Fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
- Să existe un prejudiciu:
- prejudiciul patrimonial – poate fi solicitat numai în ipoteza în care rezultatul vătămător s-a produs deja în patrimoniul solicitantului;
- prejudiciu moral produs ca urmare a săvârșirii faptelor de concurență neloială, precum: crearea percepției că informațiile confidențiale nu sunt protejate în mod corespunzător; comerciantul își exercită drepturile abuziv;
- Să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Acțiunea prin care se solicită repararea prejudiciului deja produs trebuie să fie însoțită de ordonanța președințială în situația în care faptele continuă și prejudiciul se poate mări.
Pe calea ordonanței președințiale se solicită instanței ca până la soluționarea acțiunii principale să dipună încetarea practicii comerciale neloiale.
În final, pe lângă obligarea persoanei juridice în cauză la repararea prejudiciului, instanța poate obligarea autorului faptei la publicarea hotărârii respective de sanctionare în presă pe cheltuiala sa. O astfel de sancțiune specială reprezintă o modalitate de reparare a prejudiciului moral produs.
O astfel de acțiune, chiar și în situația în care se solicită stoparea practicilor neloiale, prejudiciul produs fiind nesemnificatuv, poate reprezenta soluția optimă.
Sesizarea Consiliului Concurenței poate rămâne fără rezultat având în vedere prevederile art. 32 alin. (4) din Legea concurenței neloiale conform cărora: „În cazul în care Consiliul Concurenţei apreciază că efectele unei practici de concurenţă neloială sunt minore sau că sesizarea este neîntemeiată, în termen de 30 de zile de la înregistrare va comunica autorilor un răspuns motivat.”
Astfel, faptele minore ce constitutie o practică neloială, dar au un impact minor, pot rămâne nesancționate. Se vor avea în vedere:
- gradul de pericol social al faptei;
- împrejurările în care a fost săvârșită fapta;
- importanţa sectorului economic în care s-a produs fapta în ansamblul economiei naţionale;
- scopul urmărit;
- urmarea produsă sau care s-ar putea produce;
- durata faptei;
- numărul de întreprinderi implicate;
- numărul de potențial consumatori afectați.
În concluzie, dacă un comerciant nu acționează în limitele legale, producându-vă un prejudiciu, consultați un specialist pentru a alege procedura recomandată a fi de urmat în situația dvs.
Autor:
Avocat Paulescu Andreea
SCPA Ionescu și Asociații