Aveți în vedere următoarele:
- Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor publicată in M. Of. nr. 899 din 28.12.2007,
- Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă publicată în M. Of. nr. 559 din 24.07.2008,
- Directiva nr. 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă,
În drept, conform art. 2 lit. (b) din Directiva nr. 2006/114/CE „publicitate înșelătoare” înseamnă orice publicitate care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează sau care iau contact cu aceasta și care, datorită caracterului înșelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din aceste motive, aduce atingere sau poate aduce atingere unui concurent;
Conform Legii nr. 363/2007 – Anexa nr. 1 PRACTICI COMERCIALE considerate incorecte în orice situaţie, constituie practică comercială înşelătoare descrierea unui produs ca fiind „gratis”, „fără costuri” sau într-un mod similar, în cazul în care consumatorul trebuie să suporte alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din răspunsul la practica comercială şi din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului.
Aceste definiții pot crea controverse cu privire la situațiile întâlnite în practică.
Este situația de mai jos un exemplu de publicitate înșelătoare?
Starea de fapt se referă la produse realizate în afara U.E., sub licența și supravegherea unei societăți guvernată de legea unui stat ce nu este membru U.E.
Aceste produse ar urma să fie comercializate în România de către o societate guvernată de legea română.
Astfel, modalitatea de fabricare și ambalare a produselor sus-menționate nu este supusă prevederilor legale incidente în România ori în Uniunea Europeană și nu poate fi controlată de societatea din România.
Produsele sunt prezentate sub forma unui pachet ce conține un produs principal – al cărui cost at fi achitat de către consumator – și un produs auxiliar gratuit – acest beneficiu fiind menționat pe ambalajul produsului cu mențiunea free/gratis + enumerarea produs auxiliar gratuit inclus în pachet.
Având în vedere normele mai sus menționate și starea de fapt, intervin următoarele întrebări:
- În cazul comercializării produselor astfel ambalate în afara U.E., sub forma unor pachete promoționale cu mențiunea produs auxiliar – al aceluiași brand – ’’free’’ reprezintă o practică comercială înșelătoare?
- Care ar fi motivele încadrării acestei situații ca fiind o practică comercială înșelătoare?
- Care ar fi modalitatea în care această practică nu ar mai încălca prevederile legale cu privire la publicitatea înșelătoare, fără însă a elimina mențiunea ’’free’’ existentă pe ambalaj?
- Faptul că produsul auxiliar gratuit menționat nu este comercializat și ca produsul individual ar atrage considerarea acestei practici ca fiind o practică înșelătoare?
Rămânem conectați pentru a afla și răspunsurile 🙂