Selectează o Pagină

Asistare şi reprezentare în proceduri necontencioase

Procedura necontencioasă (voluntară, grațioasă) reprezintă acea procedură sub imperiul căreia instanța de judecată este abilitată cu soluționarea unor cereri pentru a căror dezlegare nu este necesară stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

– Particularitatea reținută procedurii necontencioase o reprezintă tocmai inexistența contrarietății de interese (caracterul unilateral), altfel spus, cererea nu este îndreptată împotriva unui adversar cu potențial interes în a se opune la admiterea acesteia.

S-a arătat că, în jurisdicția grațioasă, instanța exercită mai degrabă un control, o veritabila tutelă judecătorească asupra cererilor cu care este sesizată.

Cu titlu de exemplu,  se înscriu în sfera obiectului procedurii grațioase cererile privind:

  • încuviințarea adopției;
  • plângerile împotriva încheierilor de carte funciară;
  • încuviințarea executării silite;
  • încuviințarea dată creditorului spre a valorifica (prin vânzare) bunurile mobile ipotecate;
  • autorizarea creditorului de a executa, pe cheltuiala debitorului obligația de a face, prevazută într-un titlu executoriu;
  • cererea de încuviințare privind aducerea unui garant;
  • încuviințarea identificării bunurilor urmăribile și a efectuării actelor de executare la domiciliul ori sediul unei alte persoane decât al debitorului;
  • înregistrarea unui partid politic ori privind modificarea statutului sau programului acestuia;
  • înscrierea sindicatului în registrul special;
  • modificarea organelor de conducere ale asociației de proprietari;
  • autorizarea instanței de tutelă privind gratificarea descendenților celui pus sub interdictie;
  • numirea curatorului special de către instanța care solutionează un proces, atunci cand persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal;
  • desemnarea de catre instanța de tutelă a unui curator special, în scopul îngrijirii și reprezentării a celui a cărei interdicție a fost cerută, precum și pentru administrarea bunurilor până la soluționarea cererii de punere sub interdicție judecatorească;
  • autorizarea convocării adunării generale de către instanța de la sediul societății, în ipoteza în care consiliul de administrație ori directoratul nu o convoacă;
  • prelungirea termenului în care se face lichidarea, ca efect al dizolvarii societății