Selectează o Pagină

URBANISM 2.0: ROMÂNIA SIMPLIFICĂ RADICAL LEGISLAȚIA ÎN CONSTRUCȚII

Articolul analizează transformările aduse de Codul Urbanismului și Construcțiilor 2025, intrat în vigoare la 30 ianuarie 2025, care unifică și simplifică reglementările din urbanism și construcții în România, abrogând legi precum Legea nr. 721/1996 și Legea nr. 163/2010. Scopul este reducerea birocrației, accelerarea autorizărilor și promovarea dezvoltării durabile.
Modificări cheie:
Simplificarea autorizărilor: Pentru case unifamiliale din mediul rural (max. 150 mp, fără etaj), autorizația de construire este înlocuită cu o notificare către primărie, aprobată în 15 zile. Alte lucrări minore (ex. renovări, închiderea balcoanelor, reabilitări energetice) necesită doar notificare, exceptând zonele protejate.

Digitalizarea procesului: Autorizațiile și certificatele de urbanism sunt procesate digital, cu avize simultane, reducând termenul maxim la 65 de zile.

Calitatea construcțiilor: Firmele de construcții trebuie certificate, iar dezvoltările mari (peste 500 de locuințe) plătesc o taxă edilitară. Persoanele fizice nu sunt obligate să angajeze firme pentru case individuale.

Impact: Reformele, susținute de ministrul Cseke Attila, modernizează sectorul, dar succesul depinde de implementarea digitală și claritatea reglementărilor. Informațiile sunt verificate din surse oficiale.

PUG vs. PUZ: Construind un viitor durabil păstrând istoria

Articolul explorează transformările urbane rapide din România, cu accent pe București, și impactul acestora asupra patrimoniului istoric și calității vieții. Autorul, avocat specializat în urbanism și dreptul construcțiilor, subliniază nevoia unei planificări urbanistice echilibrate și sustenabile, care să integreze dezvoltarea economică și conservarea patrimoniului.

Se analizează rolul Planurilor Urbanistice Generale (PUG), Zonale (PUZ) și de Detaliu (PUD) în modelarea orașelor, evidențiindu-se atât beneficiile, cât și riscurile acestora. Exemple negative, precum supra-aglomerarea și distrugerea patrimoniului cultural, sunt echilibrate de studii de caz pozitive, cum ar fi centrul istoric din Oradea și Cluj Innovation City.

Articolul adresează provocările urbanizării rapide, precum conflictul dintre modernizare și conservare, infrastructura învechită și utilizarea abuzivă a PUZ-urilor, subliniind importanța colaborării dintre autorități, dezvoltatori și comunități. Inspirându-se din modele internaționale, cum ar fi Copenhaga, autorul propune soluții practice, precum reforma legislației, protejarea patrimoniului, implicarea cetățenilor și educația urbanistică.

În concluzie, articolul lansează un apel la responsabilitate și implicare, promovând un viitor urban armonios, care respectă trecutul și răspunde nevoilor generațiilor viitoare. Este un manifest pentru orașe care nu doar cresc, ci își păstrează sufletul și identitatea.